Tristețe mare…

Ieri nu a fost ziua mea cea mai buna. M-am “lovit” destul de tare, motiv pentru care scriu cu mare întârziere, d-abia acum fiind în stare să dau în taste cât de cât coerent. Așa cum mă așteptam, pițigoii purtători de tricouri alb-negre nu au fost în stare să lege nici măcar două pase consecutive. Rezultatul, 1-0 în favoarea Prefabului, s-a datorat neputinței noastre de a ne apropia de poarta călărășenilor, pe spațiul căreia nu cred că am trimis vreun șut. Golul, demn de cascadorii râsului, Popescu fiind învins în stilul lui caracteristic cu un șut slab de la distanță, dar bine plasat peste portarul nostru ieșit neinspirat (pentru a câta oară) undeva pe la 6 metri. Un fapt pozitiv totuși: chiar dacă nu am fost mai mult de 10 oameni în peluză, nu ne-am pierdut optimismul și simțul umorului, pe toată durata partidei, dar și după, domnind printre noi o veselie care pentru un observator din afară ar putea părea “suspectă”.

Din păcate discordia și-a făcut loc printre noi dintr-un motiv stupid: lupta pentru titlu în Liga I. O parte, minoritară ce-i drept, formată din Nicu, Costică și încă vreo doi, au devenit partizani ai CFR-ului, deoarece, susțineau ei, că nu poți să fi campioană cu brichetă. Cealaltă tabără, al cărei lider virulent am fost, nu putea accepta ideea ca frânarii din Gruia să își treacă în palmares titlul de campioni ai României. Argumentele fiind, să le spunem așa, de natură naționalist-șovină.

Pe parcurs, în timp ce berea curgea fără încetare (ieri am contabilizat în total 2 lăzi luate de Nicu, 6 cutii personale, 3 PET-uri de 2 litri aduse de Ovidiu din ultima expediție montană în Bulgaria, dar și ceva whiskey și votka, licori atacate pe final de câțiva temerari), discuțiile au degenerat devenind pe alocuri incoerente, iscându-se mici conflicte. Ashu supărat că se striga la un moment dat “Muie Steaua” și-a luat rățuștile și a plecat legănat, eu l-am dezbrăcat pe Costică de tricoul vișiniu, care a ajuns afară undeva prin curte, în timp ce Nicu, enervat de atmosfera creată a stins televizorul cu intenția de a evacua incinta.

După ce ne-am mai calmat… am plecat. Mi-am chemat un taxi, și, parcă, l-am dus pe Ovidiu până la Lujerului, nu mai țin exact minte. Când am ajuns acasă m-a apucat iar iureșul și în loc să mă duc să mă culc m-am luat l-a discuții cu taică-miu pe tema patrimoniului PCR. După ce am terminat, am încheiat seara cu vizionare de film. Mă rog… început de film. După 10 minute din War Inc. am adormit ghemuit pe canapea, doar pe la 4 dimineața reușind să îmi fac patul cum trebuie. Dimineața a venit, cum era de așteptat, cu o neplăcută mahmureală pe care am rezolvat-o cu 2 ore de somn în cadă și nelipsitul Nurofen. Cam atât. Diseară o să postez și filmarea de pe stadion și de la Nicu, pentru conformitate…

Tags: , , , , ,

Lasă un Răspuns